« Back
INTENSIFICÁRE, intensificări, s. f. Acțiunea de a (se) intensifica și rezultatul ei. – V. intensifica. (Sursa: DEX '98 )
INTENSIFICÁRE s.f. Acțiunea de a (se) intensifica și rezultatul ei. [< intensifica]. (Sursa: DN )
INTENSIFICÁRE s. 1. creștere, întărire, întețire, mărire, sporire. (~ vitezei vântului.) 2. v. amplificare. 3. v. activare. (Sursa: Sinonime )
intensificáre s. f., g.-d. art. intensificării; pl. intensificări (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
intensifica   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) intensifica intensificare intensificat intensificând singular plural
intensifică intensificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) intensific (să) intensific intensificam intensificai intensificasem
a II-a (tu) intensifici (să) intensifici intensificai intensificași intensificaseși
a III-a (el, ea) intensifică (să) intensifice intensifica intensifică intensificase
plural I (noi) intensificăm (să) intensificăm intensificam intensificarăm intensificaserăm, intensificasem*
a II-a (voi) intensificați (să) intensificați intensificați intensificarăți intensificaserăți, intensificaseți*
a III-a (ei, ele) intensifică (să) intensifice intensificau intensificară intensificaseră
* Formă nerecomandată

intensificare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular intensificare intensificarea
plural intensificări intensificările
genitiv-dativ singular intensificări intensificării
plural intensificări intensificărilor
vocativ singular intensificare, intensificareo
plural intensificărilor