INTERFERÁ, pers. 3 interferează, vb. I. Intranz. (Despre mișcări v********i) A se suprapune compunându-și efectele, a produce fenomenul interferenței; p. gener. a se suprapune, a se încrucișa, a se combina. – Din fr. interférer. (Sursa: DEX '98 )

A INTERFERÁ pers 3 ~eáză intranz. (despre unde) A produce interferență. /<fr. interférer (Sursa: NODEX )

INTERFERÁ vb. I. 1. intr. (Fiz.; mai ales despre unde) A produce interferență, a se suprapune. 2. A se întâlni, a se încrucișa. [P.i. 3 -rează. / < fr. interférer]. (Sursa: DN )

INTERFERÁ vb. I. intr. (fiz.; despre unde) a produce interferență, a se suprapune. II. intr., refl. a se încrucișa, a se întâlni. (< fr. interférer) (Sursa: MDN )

INTERFERÁ vb. v. întretăia. (Sursa: Sinonime )

interferá vb., ind. prez. 3 sg. interfereáză (Sursa: Ortografic )