IRADIÁ, iradiez, vb. I. Tranz. și intranz. A trimite, a împrăștia raze de lumină, de căldură etc.; a (se) propaga; p. a**l. a (se) răspândi, a (se) împrăștia dintr-un punct central în toate părțile. ♦ Intranz. (Despre radiații) A cădea pe suprafața unui corp. [Pr.: -di-a] – Din fr. irradier, lat. irradiare. (Sursa: DEX '98 )

A IRADIÁ ~éz tranz. 1) A face să se iradieze; a emite; a radia. 2) (corpuri) A expune unei radiații. [Sil. -di-a-] /<fr. irradier, lat. irradiare (Sursa: NODEX )

A SE IRADIÁ pers. 3 se iradiáză intranz. (despre raze de lumină sau de căldură, despre unde sonore sau electromagnetice) A se împrăștia în toate părțile; a se propaga radial. [Sil. -di-a] /<fr. irradier, lat. irradiare (Sursa: NODEX )

IRADIÁ vb. I. tr. A emite radiații de lumină, de căldură etc. în toate direcțiile. [Pron. -di-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind, part. -iat. / < fr. irradier, it., lat. irradiare]. (Sursa: DN )

IRADIÁ vb. I. tr. a expune un corp acțiunii unei radiații. ◊ (despre radiații) a cădea pe suprafața unui corp. II. intr. a emite radiații de lumină, de căldură etc. în toate direcțiile. (< fr. irradier, lat. irradiare) (Sursa: MDN )

iradiá vb. radia (Sursa: Ortografic )