IRAȚIONALÍSM s. n. Concepție filosofică care postulează primatul intuiției, al instinctului, al trăirii, al inconștientului sau al altor facultăți iraționale, asupra rațiunii. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. irrationalisme. (Sursa: DEX '98 )

IRAȚIONALÍSM n. filoz. Curent în filozofie care neagă posibilitatea de a cunoaște realitatea pe cale rațională, postulând primatul intuiției, instinctului, credinței. /<fr. irrationalisme (Sursa: NODEX )

IRAȚIONALÍSM s.n. Orientare în filozofie care postulează primatul intuiției, credinței, instinctului etc. față de cunoașterea rațională. [Pron. -ți-o. / < fr. irrationalisme]. (Sursa: DN )

IRAȚIONALÍSM s. n. concepție care neagă sau subapreciază posibilitatea cunoașterii lumii pe cale rațională, postulând primatul revelației, intuiției, trăirii etc. asupra cunoașterii raționale. (< fr. irrationalisme) (Sursa: MDN )

IRAȚIONALÍSM s. (FILOZ) antiintelectualism. (Sursa: Sinonime )

iraționalísm s. n. (sil. -ți-o-) (Sursa: Ortografic )

IRAȚIONALÍSM (‹ fr.) s. n. (FILOZ.) Punct de vedere potrivit căruia în realizarea cunoașterii și în comportamentul său omul nu este dirijat de rațiune, ci de inconștient și irațional (S. Freud); el tindă să-și urmeze instinctul primar și, de aceea, se revoltă împotriva civilizației, îndeosebi împotriva raționalizării societății (J.-J. Rousseau). Ceea ce domină situația omului în lume este absurdul (S. Kierkegaard), iar raționalismul ca opțiune intelectuală se dovedește inadecvat în înțelegerea lumii (Fr. Nietzsche). Diferite forme de i. se regăsesc în metafizicile intuiționiste (H. Bergson, L. Klages), filozofiile voluntariste, existențialism etc. (Sursa: DE )