IRÚPȚIE, irupții, s. f. Izbucnire violentă, apariție neașteptată și bruscă; revărsare bruscă a apelor unui râu; năpădire, năvălire. [Var.: irupțiúne s. f.] – Din fr. irruption, lat. irruptio. (Sursa: DEX '98 )

IRÚPȚIE s.f. Izbucnire violentă; năvălire, revărsare. [Gen. -iei, var. irupțiune s.f. / cf. lat. irruptio, fr. irruption]. (Sursa: DN )

IRÚPȚIE s. f. izbucnire violentă; năvălire, revărsare. (< fr. irruption, lat. irruptio) (Sursa: MDN )

IRÚPȚIE s. v. erupție. (Sursa: Sinonime )

irúpție s. f. (sil. -ți-e), art. irúpția (sil. -ți-a), g.-d. art. irúpției; pl. irúpții, art. irúpțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic )

IRÚPȚIE ~i f. Pătrundere bruscă și violentă (într-un loc). /<fr. irruption, lat. irruptio, ~onis (Sursa: NODEX )