ISPĂȘÍ, ispășesc, vb. IV. Tranz. 1. A suferi din cauza unei greșeli, a o răscumpăra prin suferință. ♦ A executa o pedeapsă privativă de libertate în urma condamnării; a expia. 2. (Înv.) A cerceta și a evalua paguba făcută (de vite) pe proprietatea altuia. [Var.: (înv.) spășí vb. IV] – Din sl. sŭpasiti „a mântui”. (Sursa: DEX '98 )
ISPĂȘÍ vb. 1. a-și răscumpăra, (livr.) a-și expia, (înv. și reg.) a-și spăsi, (fig.) a-și spăla. (A-și ~ păcatele, erorile.) 2. a îndura, a plăti, (livr.) a expia, (reg.) a răsplăti. (A ~ pentru păcatele fratelui său.) (Sursa: Sinonime )
ispășí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ispășésc, imperf. 3 sg. ispășeá; conj. prez. 3 sg. și pl. ispășeáscă (Sursa: Ortografic )
A ISPĂȘÍ ~ésc tranz. 1) (păcate, greșeli, fapte reprobabile etc.) A răscumpăra prin suferință. 2) (pedepse privative de libertate) A răscumpăra prin condamnare. 3) înv. (pagube aduse unui proprietar) A stabili pe baza faptelor reale. /<sl. supasiti (Sursa: NODEX )
Declinări/Conjugări
ispăși   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ispăși ispășire ispășit ispășind singular plural
ispășește ispășiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ispășesc (să) ispășesc ispășeam ispășii ispășisem
a II-a (tu) ispășești (să) ispășești ispășeai ispășiși ispășiseși
a III-a (el, ea) ispășește (să) ispășească ispășea ispăși ispășise
plural I (noi) ispășim (să) ispășim ispășeam ispășirăm ispășiserăm, ispășisem*
a II-a (voi) ispășiți (să) ispășiți ispășeați ispășirăți ispășiserăți, ispășiseți*
a III-a (ei, ele) ispășesc (să) ispășească ispășeau ispășiră ispășiseră
* Formă nerecomandată