IZBẤNDĂ, izbânzi, s. f. Victorie, biruință (în luptă). ♦ Reușită, succes (într-o acțiune). – Din izbândi (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 )

IZBÂNDĂ ~zi f. 1) Succes deplin obținut printr-un efort deosebit (într-o luptă, competiție sportivă, într-un domeniu de activitate); biruință; victorie. 2) Rezultat bun obținut în urma depunerii unui efort fizic sau intelectual; reușită; succes. /v. a izbândi (Sursa: NODEX )

IZBÂNDĂ s. 1. v. biruință. 2. v. victorie. 3. v. succes. (Sursa: Sinonime )

Izbândă ≠ înfrângere, neizbândă (Sursa: Antonime )

izbândă s. f., g.-d. art. izbânzii; pl. izbânzi (Sursa: Ortografic )