JECMĂNÍ, jecmănesc vb. IV. tranz. A jefui (2). [Var.: jăcmăní]. – Din jăcmán (înv. și reg. „jaf mare” < magh.). (Sursa: DEX '98 )
JECMĂNÍ vb. a jefui, (reg.) a jăpcăni, (fig.) a jumuli, a jupui. (Un negustor care își ~ clienții.) (Sursa: Sinonime )
jecmăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jecmănésc, imperf. 3 sg. jecmăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. jecmăneáscă (Sursa: Ortografic )
A JECMĂNÍ ~ésc tranz. (persoane) 1) A lipsi (complet) de avere; a prăda; a jefui; a despuia; a jupui. 2) A priva (de bani sau de alte bunuri materiale) prin exploatare sau prin violență; a jefui; a jumuli. /Din jecman (Sursa: NODEX )
Declinări/Conjugări
jecmăni   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) jecmăni jecmănire jecmănit jecmănind singular plural
jecmănește jecmăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) jecmănesc (să) jecmănesc jecmăneam jecmănii jecmănisem
a II-a (tu) jecmănești (să) jecmănești jecmăneai jecmăniși jecmăniseși
a III-a (el, ea) jecmănește (să) jecmănească jecmănea jecmăni jecmănise
plural I (noi) jecmănim (să) jecmănim jecmăneam jecmănirăm jecmăniserăm, jecmănisem*
a II-a (voi) jecmăniți (să) jecmăniți jecmăneați jecmănirăți jecmăniserăți, jecmăniseți*
a III-a (ei, ele) jecmănesc (să) jecmănească jecmăneau jecmăniră jecmăniseră
* Formă nerecomandată