« Back
JIGNÍRE, jigniri, s. f. Acțiunea de a jigni și rezultatul ei; ofensă, insultă; (concr.) vorbă, faptă care jignește. – V. jigni. (Sursa: DEX '98 )
JIGNÍRE s. 1. insultare, ofensare, ultragiere, (livr.) vexare, (fig.) rănire, (livr. fig.) lezare. (~ cuiva cu vorbe grele.) 2. (concr.) afront, injurie, insultă, ocară, ofensă, rușine, umilință, (livr.) ultraj, vexațiune, (pop.) hulă, sudalmă, suduitură, (înv.) băsău, dosadă, înfruntare, necinste, obidă, (fig.) atingere, (livr. fig.) lezare. (Nu poate suporta ~; o ~ adusă cuiva.) (Sursa: Sinonime )
jigníre s. f., g.-d. art. jignírii; pl. jigníri (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
jigni   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) jigni jignire jignit jignind singular plural
jignește jigniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) jignesc (să) jignesc jigneam jignii jignisem
a II-a (tu) jignești (să) jignești jigneai jigniși jigniseși
a III-a (el, ea) jignește (să) jignească jignea jigni jignise
plural I (noi) jignim (să) jignim jigneam jignirăm jigniserăm, jignisem*
a II-a (voi) jigniți (să) jigniți jigneați jignirăți jigniserăți, jigniseți*
a III-a (ei, ele) jignesc (să) jignească jigneau jigniră jigniseră
* Formă nerecomandată

jignire   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular jignire jignirea
plural jigniri jignirile
genitiv-dativ singular jigniri jignirii
plural jigniri jignirilor
vocativ singular jignire, jignireo
plural jignirilor