JINTUÍT1 s. n. Jintuire. ♦ (Concr.) Zer gras stors din caș după frământare; jintuială. – V. Jintui. (Sursa: DEX '98 )
JINTUÍT2, -Ă, jintuiți, -te, adj. (Despre caș) Care este frământat și stors de zer. – V. jintui. (Sursa: DEX '98 )
JINTUÍT n. Zer obținut din a doua stoarcere a cașului, din care se prepară urdă. /v. a jintui (Sursa: NODEX )
JINTUÍT s. 1. v. jintuire. 2. (concr.) janț, jintuială. (~ al cașului.) (Sursa: Sinonime )
jintuít s.n. (pop.) 1. storsul coșului de zer prin frământare. 2. amestecarea unui lichid dintr-un vas prin clătinare. 3. (fig.) bătaie. 4. (fig.) stoarcerea unui om de avere de către cineva. 5. scursură grasă din cașul dulce frământat. (Sursa: DAR )
jintuít, jintuítă, adj. (pop.) 1. (despre caș) stors de zer. 2. (despre un lichid dintr-o sticlă) amestecat prin clătinarea acesteia. 3. (fig.) bătut. 4. (fig.) stors de avere. (Sursa: DAR )
jintuít s. n. (Sursa: Ortografic )
jintui (1 -tui) verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) jintui | jintuire | jintuit | jintuind | singular | plural | jintuie | jintuiți | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | jintui | (să) jintui | jintuiam | jintuii | jintuisem | a II-a (tu) | jintui | (să) jintui | jintuiai | jintuiși | jintuiseși | a III-a (el, ea) | jintuie | (să) jintuie | jintuia | jintui | jintuise | plural | I (noi) | jintuim | (să) jintuim | jintuiam | jintuirăm | jintuiserăm, jintuisem* | a II-a (voi) | jintuiți | (să) jintuiți | jintuiați | jintuirăți | jintuiserăți, jintuiseți* | a III-a (ei, ele) | jintuie | (să) jintuie | jintuiau | jintuiră | jintuiseră | * Formă nerecomandată jintui (1 -tuiesc) verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) jintui | jintuire | jintuit | jintuind | singular | plural | jintuiește | jintuiți | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | jintuiesc | (să) jintuiesc | jintuiam | jintuii | jintuisem | a II-a (tu) | jintuiești | (să) jintuiești | jintuiai | jintuiși | jintuiseși | a III-a (el, ea) | jintuiește | (să) jintuiască | jintuia | jintui | jintuise | plural | I (noi) | jintuim | (să) jintuim | jintuiam | jintuirăm | jintuiserăm, jintuisem* | a II-a (voi) | jintuiți | (să) jintuiți | jintuiați | jintuirăți | jintuiserăți, jintuiseți* | a III-a (ei, ele) | jintuiesc | (să) jintuiască | jintuiau | jintuiră | jintuiseră | * Formă nerecomandată jintuit adjectiv | masculin | feminin | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | jintuit | jintuitul | jintuită | jintuita | plural | jintuiți | jintuiții | jintuite | jintuitele | genitiv-dativ | singular | jintuit | jintuitului | jintuite | jintuitei | plural | jintuiți | jintuiților | jintuite | jintuitelor | vocativ | singular | — | — | plural | — | — |
|