|
JOÍ2, joiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A ieși la capăt; a răzbi, a dovedi, a prididi. 2. Tranz. și intranz. A răbda, a îndura. 3. Tranz. A mulțumi, a satisface. – Magh. gyönni, gyünni. (Sursa: DLRM )
JOÍ vb. v. dovedi, îndura, mulțumi, pătimi, păți, prididi, răbda, răzbi, satisface, suferi, suporta, trage. (Sursa: Sinonime )
joí, joiésc, vb. IV (reg.) 1. A intra în voie cuiva prin ceva, a satisface, a mulțumi (pe cineva), a-i îndeplini dorințele. 2. A se ajunge cu ceva, a avea de ajuns, a (se) sătura. 3. A birui, a ieși la capăt. 4. A suporta, a răbda, a îndura. (Sursa: DAR )
| joi (s.f.) substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | joi | joia | | plural | joi | joile | | genitiv-dativ | singular | joi | joii | | plural | joi | joilor | | vocativ | singular | joi | | plural | joilor | joi (vb.) verb tranzitiv
Surse flexiune: DLRM '58 | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) joi | joire | joit | joind | singular | plural | | joiește | joiți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | joiesc | (să) joiesc | joiam | joii | joisem | | a II-a (tu) | joiești | (să) joiești | joiai | joiși | joiseși | | a III-a (el, ea) | joiește | (să) joiască | joia | joi | joise | | plural | I (noi) | joim | (să) joim | joiam | joirăm | joiserăm, joisem* | | a II-a (voi) | joiți | (să) joiți | joiați | joirăți | joiserăți, joiseți* | | a III-a (ei, ele) | joiesc | (să) joiască | joiau | joiră | joiseră | * Formă nerecomandată |