JUSTÉȚĂ s. f. v. justețe. (Sursa: DEX '98 )

JUSTÉȚE s. f. Însușirea a ceea ce este just (1); adevăr, dreptate. ◊ Precizie, exactitate. [Var.: justéță s. f.] – Din fr. justesse. (Sursa: DEX '98 )

JUSTÉȚE f. Caracter just. [G.-D. justeței] /<fr. justesse (Sursa: NODEX )

JUSTÉȚĂ s.f. v. justețe. (Sursa: DN )

JUSTÉȚE s.f. Însușirea de a fi just; adevăr; dreptate. ♦ Precizie, exactitate. [Var. justeță s.f. / cf. fr. justesse]. (Sursa: DN )

JUSTÉȚE s. f. 1. însușirea de a fi just; dreptate. 2. precizie, exactitate. (< fr. justesse) (Sursa: MDN )

JUSTÉȚE s. 1. v. adevăr. 2. v. exactitate. 3. dreptate, echitate, (înv.) lege. (A restabilit ~ cauzei cuiva.) 4. dreptate, temeinicie, (înv.) rezon. (~ argu-mentelor sale.) (Sursa: Sinonime )

Justețe ≠ injustețe (Sursa: Antonime )

justéțe s. f., art. justéțea, g.-d. art. justéței (Sursa: Ortografic )