|
JUSTIFICÁT, -Ă, justificați, -te, adj. Dovedit ca just (1), îndreptățit, legitim. – V. justifica. (Sursa: DEX '98 )
JUSTIFICÁT, -Ă adj. Care are o justificare; îndreptățit, legitim. [< justifica]. (Sursa: DN )
JUSTIFICÁT adj. 1. v. fundamentat. 2. v. motivat. 3. dezvinovățit, disculpat, (rar) scuzat. (Persoană ~.) (Sursa: Sinonime )
Justificat ≠ nejustificat (Sursa: Antonime )
| justifica verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) justifica | justificare | justificat | justificând | singular | plural | | justifică | justificați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | justific | (să) justific | justificam | justificai | justificasem | | a II-a (tu) | justifici | (să) justifici | justificai | justificași | justificaseși | | a III-a (el, ea) | justifică | (să) justifice | justifica | justifică | justificase | | plural | I (noi) | justificăm | (să) justificăm | justificam | justificarăm | justificaserăm, justificasem* | | a II-a (voi) | justificați | (să) justificați | justificați | justificarăți | justificaserăți, justificaseți* | | a III-a (ei, ele) | justifică | (să) justifice | justificau | justificară | justificaseră | * Formă nerecomandată | justificat adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | justificat | justificatul | justificată | justificata | | plural | justificați | justificații | justificate | justificatele | | genitiv-dativ | singular | justificat | justificatului | justificate | justificatei | | plural | justificați | justificaților | justificate | justificatelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — |
|