JĂRÁTIC s. n. Jar1. ◊ Loc. adj. De jeratic = care pare că arde; arzător. ◊ Expr. A sta (sau a ședea) ca pe jăratic = a fi extrem de nerăbdător și de neliniștit sau a fi foarte grăbit. [Var.: jărátec, jerátic, jerátec s. n.] – Din sl. žaratŭkŭ. (Sursa: DEX '98 )

JĂRÁTIC n. Cărbuni incandescenți care ard fără flăcări; jar. ◊ A sta (sau a ședea) ca pe ~ a) a fi foarte nerăbdător; b) a fi foarte grăbit. A mânca ~ a fi foarte iute. De ~ care pare că arde (ca jăraticul); arzător; incandescent. /<sl. žaratuku (Sursa: NODEX )

JĂRÁTIC s. v. jar. (Sursa: Sinonime )

jărátic s. n. (Sursa: Ortografic )