LABIOLECTÚRĂ s. f. Aptitudine de a înțelege vorbirea după mișcările buzelor. [Pr.: -bi-o-] – Labi[al] + lectură. (Sursa: DEX '98 )
labiolectúră s. f., g.-d. art. labiolectúrii (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
labiolectură   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular labiolectură labiolectura
plural — —
genitiv-dativ singular labiolecturi labiolecturii
plural — —
vocativ singular labiolectură, labiolecturo
plural —