|
LANGOÁRE s.f. (Rar) Privire galeșă și tristă. ♦ Apatie, moleșeală. [Cf. fr. langueur, it. languore]. (Sursa: DN )
LANGOÁRE s. f. privire galeșă și tristă. ◊ apatie, moleșeală. (< fr. langueur) (Sursa: MDN )
langoáre s. f., g.-d. art. langoárei (Sursa: Ortografic )
| langoare (g.-d. langori) substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | langoare | langoarea | | plural | — | — | | genitiv-dativ | singular | langori | langorii | | plural | — | — | | vocativ | singular | langoare, langoareo | | plural | — | | langoare (g.-d. langoare) substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | langoare | langoarea | | plural | — | — | | genitiv-dativ | singular | langoare | langoarei | | plural | — | — | | vocativ | singular | langoare, langoareo | | plural | — | | lângoare substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | lângoare | lângoarea | | plural | lângori | lângorile | | genitiv-dativ | singular | lângori | lângorii | | plural | lângori | lângorilor | | vocativ | singular | lângoare, lângoareo | | plural | lângorilor | |