LEÁSĂ1, lese, s. f. Împletitură de nuiele în formă de grătar, de gard, de coș etc., folosită (singură sau ca element component) în numeroase scopuri practice. – Din bg. lesa, scr. ljesa. (Sursa: DEX '98 )

LEÁSĂ2, lese, s. f. Desiș mare într-o pădure. ♦ Desiș format din ramurile unui copac. – Din sl. lĕsŭ. (Sursa: DEX '98 )

LEÁSĂ s. 1. (reg.) bojdei, coșer, lojniță, slaniță, șujnic. (~ pe care se usucă fructele.) 2. (pop.) comarnic. (~ pentru scurs cașul.) 3. (reg.) coteț, cușcă. (~ pe care se bat știuleții de porumb.) 4. (reg.) cutiță, ostreț, saltea, vintilă. (~ pentru pescuit.) 5. grădele (pl.). (~ de nuiele care împrejmuiește un loc.) (Sursa: Sinonime )

LEÁSĂ s. v. măturoi, târn. (Sursa: Sinonime )

leásă (lése) s. f. – 1. Împletitură de nuiele. – 2. Rogojină. – 3. Tipar de brînză. – 4. Hambar. – 5. Cușcă, coteț de nuiele pentru bătut porumbul. – 6. Instrument de pescuit. – 7. Zăgaz, baraj. – Mr., megl. leasă. Sl. (bg., slov., rus.) lĕsa (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Cihac, II, 167; Iordan, Dift., 145; Conev 65 și 75), cf. sb. ljesa, mag. lésza. Din sl. lĕsŭ „pădure”, cf. slov., rus. lĕs „pădure”, de unde și leasă, s. f. (desiș). (Sursa: DER )

leásă (împletitură, desiș) s. f., g.-d. art. lései; pl. lése (Sursa: Ortografic )

LEÁSĂ1 lése f. 1) Împletitură din nuiele în formă de grătar, folosită, de obicei, pentru uscarea fructelor sau a legumelor. 2) Construcție din nuiele sau din scânduri bătute rar, în care se păstrează porumb (în știuleți); sâsâiac; coșar; porumbar. 3) Gard de nuiele folosit la pescuit în gârle. 4) Coș împletit din nuiele sau din trestie, folosit la pescuit. [G.-D. lesei] /<bulg. lesa, sb. ljesa (Sursa: NODEX )

LEÁSĂ2 lése f. Desiș mare într-o pădure. [G.-D. lesei] /<sl. lĕsu (Sursa: NODEX )