LINGURÍCĂ s. v. furca-pieptului. (Sursa: Sinonime )

LINGUREÁ, -ÍCĂ, lingurele, s. f. 1. Mică plantă medicinală din familia cruciferelor, cu frunze crestate, cu flori albe grupate în ciorchini, întrebuințată în combaterea afecțiunilor scorbutice, pulmonare etc. (Cochlearia officinalis). 2. (Pop.) Furca pieptului, lingura pieptului. ♦ Cavitate situată în partea inferioară a furcii pieptului. – Lingură + suf. -ea, -ică. (Sursa: DEX '98 )

LINGURÁ ~éle f. Plantă erbacee din familia cruciferilor, cu frunze crestate și cu flori albe, cultivată ca plantă medicinală. [Art. lingureaua] /lingură + suf. ~ea (Sursa: NODEX )

LINGURÍCĂ ~éle f. pop. 1) Furca pieptului. 2) Cavitate situată între furca pieptului și abdomen. ◊ A-l suge pe cineva la ~ a-i fi cuiva foame. /lingură + suf. ~ică (Sursa: NODEX )

LINGUREÁ s. (BOT.; Cochlearia officinalis) (reg.) lingura-Domnului, lingura-Maicii-Preceste. (Sursa: Sinonime )

LINGUREÁ s. v. furca-pieptului. (Sursa: Sinonime )

lingureá/lingurícă (bot.) s. f., pl. linguréle (Sursa: Ortografic )

lingureá/lingurícă (anat.) s. f. (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
lingurea   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular lingurea, linguri lingureaua, lingurica
plural lingurele lingurelele
genitiv-dativ singular lingurele lingurelei
plural lingurele lingurelelor
vocativ singular lingurea, lingurică, lingurico
plural lingurelelor

lingurică   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular linguri lingurica
plural lingurele lingurelele
genitiv-dativ singular lingurele lingurelei
plural lingurele lingurelelor
vocativ singular lingurică, lingurico
plural lingurelelor