LÓDBĂ, lodbe, s. f. (Reg.) Bucată lungă de lemn, despicată dintr-un trunchi de copac; scândură groasă făcută din despicătura unui trunchi, cioplită numai cu securea. [Var.: lóbdă s. f.] – Din ucr. lodva. (Sursa: DEX '98 )

LÓDBĂ s. (reg.) toblă. (~ despicată dintr-un stejar.) (Sursa: Sinonime )

lódbă (lódbe), s. f. – Lemn, trunchi de copac, lemn brut. – Var. loadbă, lodbă, lodvă. Rut. lodva (Tiktin; Scriban; Candrea). Este mai puțin sigură legătura cu pol. łupka „butuc” (Cihac, II, 175). (Sursa: DER )

lódbă/lóbdă s. f., g.-d. art. lódbei/lóbdei; pl. lódbe/lóbde (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
lodbă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular lodbă lodba
plural lodbe lodbele
genitiv-dativ singular lodbe lodbei
plural lodbe lodbelor
vocativ singular lodbă, lodbo
plural lodbelor