LUCRĂTÓR, -OÁRE, lucrători, -oare, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care lucrează, care muncește. 2. (Despre zile) În care se lucrează, de lucru. 3. (Înv.; despre plantațiile de vie) Care dă rod. ♦ (Despre mine) Care poate fi exploatat, care este în activitate. II. S. m. și f. Persoană care muncește producând bunuri materiale; p. gener. orice om care muncește (într-un anumit domeniu). – Lucra + suf. -ător. (Sursa: DEX '98 )

LUCRĂTÓR adj. (înv.) prost. (Zile ~oare și zile de sărbătoare.) (Sursa: Sinonime )

LUCRĂTÓR adj. v. activ, harnic, muncitor, neobosit, neostenit, productiv, roditor, silitor, sârguincios, sârguitor, vrednic, zelos. (Sursa: Sinonime )

LUCRĂTÓR s. v. muncitor. (Sursa: Sinonime )

Lucrător ≠ nelucrător (Sursa: Antonime )

lucrătór adj. m., s. m. (sil. -cră-), pl. lucrătóri; f. sg. și pl. lucrătoáre (Sursa: Ortografic )

LUCRĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care lucrează mult; harnic. 2) (despre zile) Care este de lucru. 3) (despre mine) Care poate fi exploatat. /a lucra + suf. ~tor (Sursa: NODEX )

LUCRĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care lucrează într-un anumit domeniu, producând bunuri materiale; muncitor. /a lucra + suf. ~tor (Sursa: NODEX )

lucrătoáre (persoană) s. f. (sil.-cră-), g.-d. art. lucrătoárei; pl. lucrătoáre (Sursa: Ortografic )