LUMINESCÉNȚĂ, luminescențe, s. f. Proprietate pe care o au unele substanțe de a emite radiații luminoase provenite dintr-o energie netermică; emisiune de raze luminoase reci. – Din fr. luminescence. (Sursa: DEX '98 )

LUMINESCÉNȚĂ s.f. Proprietate a unor corpuri de a emite radiații luminoase care nu sunt de natură termică. [Cf. fr. luminescence]. (Sursa: DN )

LUMINESCÉNȚĂ s. f. proprietate a unor substanțe de a emite radiații luminoase, care nu sunt de natură termică. (< fr. luminescence) (Sursa: MDN )

luminescénță / luminiscénță s. f., g.-d. art. luminescénței / luminiscénței; pl. luminescénțe / luminiscénțe (Sursa: DOOM 2 )

luminescénță s. f., g.-d. art. luminescénței, pl. luminescénțe (Sursa: Ortografic )

LUMINESCÉNȚĂ ~e f. Proprietate a unor corpuri (lipsite de incandescență) de a emite raze luminoase la temperaturi scăzute. /<fr. luminescence (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
luminescență   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular luminescență luminescența
plural luminescențe luminescențele
genitiv-dativ singular luminescențe luminescenței
plural luminescențe luminescențelor
vocativ singular luminescență, luminescențo
plural luminescențelor