LÚNTRE, luntre, s. f. Ambarcație cu fundul plat și cu prora și pupa înclinate, folosită pe ape fără valuri mari; barcă (cu vâsle). ◊ Expr. A se face (sau a se pune, a se așeza) luntre și punte = a încerca pe toate căile și prin toate mijloacele să obțină sau să realizeze ceva sau să împiedice realizarea a ceva. [Pl. și: luntri] – Lat. *lunter, -tris (= linter). (Sursa: DEX '98 )

lúntre s. f., g.-d. art. lúntrii; pl. luntri (Sursa: DOOM 2 )

LÚNTRE s. v. barcă. (Sursa: Sinonime )

Declinări/Conjugări
luntre (pl. -re)   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular luntre luntrea
plural luntre luntrele
genitiv-dativ singular luntre luntrei
plural luntre luntrelor
vocativ singular luntre, luntreo
plural luntrelor

luntre (pl. -ri)   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular luntre luntrea
plural luntri luntrile
genitiv-dativ singular luntri luntrii
plural luntri luntrilor
vocativ singular luntre, luntreo
plural luntrilor