LĂCOVÍȘTE, lăcoviști, s. f. (Reg.) Loc apătos, mocirlos, mlăștinos. Var.: lácoviște s. f.] – Cf. bg., scr. lokva „băltoacă”. (Sursa: DEX '98 )

lăcovíște, lăcovíști, s.f. (reg.) 1. loc cu apă, apăraie. 2. o leasă de pescuit. (Sursa: DAR )

lăcovíște/lacovíște s. f., g.-d. art. lăcovíștii/ lacovíștii; pl. lăcovíști/lacovíști (Sursa: Ortografic )