mărín, măríni, s.m. (reg.) nume dat unor bube, inflamații purulente, unor crampe la stomac. (Sursa: DAR )

mărín s. n. – Balonare, meteorism la oameni și la animale, atribuit de credința populară faptului de a fi uitat de sărbătoarea de Sf. Marina (17 iulie). De la Marina. – Der. marini, vb. refl. (Bucov., a suferi de dureri de burtă). (Sursa: DER )

Declinări/Conjugări
mărin   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mărin mărinul
plural mărini mărinii
genitiv-dativ singular mărin mărinului
plural mărini mărinilor
vocativ singular
plural