MALÍȚIE, maliții, s. f. (Livr.) Înclinarea de a fi malițios; răutate, malițiozitate. ♦ Vorbă, atitudine, glumă răutăcioasă. [Var.: malițiúne s. f.] – Din fr. malice, lat. malitia. (Sursa: DEX '98 )

MALÍȚIE f. 1) Înclinare spre rău; stare de spirit constând în plăcerea de a face rău. 2) Acțiune sau fapt răutăcios. [G.-D. maliției; Sil. -ți-e] /<fr. malice, lat. malitia (Sursa: NODEX )

MALÍȚIE s.f. (Liv.) Atitudine, vorbă răutăcioasă, ironică; malițiozitate. [Gen. -iei, var. malițiune s.f. / cf. lat. malitia, fr. malice]. (Sursa: DN )

MALÍȚIE s. f. malițiozitate. ◊ vorbă sau atitudine răutăcioasă. (< fr. malice, lat. matitia) (Sursa: MDN )

MALÍȚIE s. v. răutate. (Sursa: Sinonime )

Maliție ≠ mărinimie (Sursa: Antonime )

malíție (malíții), s. f. – Viclenie, răutate. Fr. malice. – Der. malițios, adj., din fr. malicieux; malițiozitate, s. f. (răutate). (Sursa: DER )

malíție s. f. (sil. -ți-e), art. malíția (sil. -ți-a), g.-d. art. malíției; (fapte) pl. malíții, art. malíțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic )