Actualizat conform DOOM3
Caută: |
MANDRÍNĂ, mandrine, s. f. 1. Dispozitiv de fixare pe o mașină-unealtă a unei piese în vederea prelucrării acesteia sau a unei scule cu care se efectuează operația de prelucrare. 2. (Tehn.) Priboi1 (1). 3. Sârmă care se introduce în interiorul instrumentelor inelare sau tubulare pentru a le destupa. [Var.: mandrín s. n.] – Din fr. mandrin. (Sursa: DEX '98 ) MANDRÍNĂ ~e f. 1) Dispozitiv pentru fixarea pieselor de prelucrat sau a uneltelor cu ajutorul cărora se execută operații de prelucrare. 2) Unealtă de perforat prin lovire constând dintr-o bară de oțel, ascuțită la unul din capete; dorn; priboi. 3) Sârmă care se introduce în interiorul instrumentelor inelare sau tubulare pentru a le destupa. /<fr. mandrin (Sursa: NODEX ) MANDRÍNĂ s.f. v. mandrin. (Sursa: DN ) MANDRÍNĂ s. f. dispozitiv pentru fixarea pieselor de prelucrat sau a uneltelor. (< fr. mandrin) (Sursa: MDN ) MANDRÍNĂ s. (TEHN.) dudgeon. (Sursa: Sinonime ) mandrínă (dispozitiv de prindere) s. f., g.-d. art. mandrínei; pl. mandríne (Sursa: Ortografic ) Declinări/Conjugări
* Formă nerecomandată
|