MANICHIÚRĂ, manichiuri, s. f. Îngrijire specială dată unghiilor de la mâini prin tăierea și pilirea lor, urmată de curățarea pielițelor (și de lăcuire). – Probabil din germ. Manikür, Maniküre. Cf. fr. manucure, manicure „manichiuristă”. (Sursa: DEX '98 )

MANICHIÚRĂ f. Îngrijire estetică a unghiilor (prin curățarea și lăcuirea lor). [G.-D. manichiurii; Sil. -chiu-] /<fr. manucure, germ. Manikür (Sursa: NODEX )

MANICHIÚRĂ s.f. Îngrijire a mâinilor și mai ales a unghiilor de la mâini prin curățirea (și lăcuirea) lor. [Pron. -chiu-. / < fr. manucure, cf. lat. manus – mână, cura – îngrijire]. (Sursa: DN )

MANICHIÚRĂ s. f. îngrijire specială a unghiilor de la mâini. (< germ. Maniküre, fr. manucure) (Sursa: MDN )

manichiúră s. f. (sil. -chiu-), g.-d. art. manichiúrii; pl. manichiúri (Sursa: Ortografic )

manicúră s. f. – Îngrijire a a mîinilor. – Var. manichiură. Fr. manicure, în loc de manucure. – Der. manicura, vb. (a îngriji mîinile); manicuristă (var. manichiuristă, manichiureză), s. f. (femeie care îngrijește mîinile și unghiile). (Sursa: DER )