MANIFESTÁ, (1, 2) manifést, (3) manifestez, vb. I. 1. Tranz. A exprima, a arăta, prin comportare, prin atitudine etc., un sentiment, o tendință. 2. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut, a (se) vădi, a (se) exterioriza, a (se) arăta. 3. Intranz. A face o manifestație, a participa la o manifestație, a demonstra. – Din fr. manifester. (Sursa: DEX '98 )
A MANIFESTÁ1 manifést tranz. 1) (atitudini, intenții, voință etc.) A face cunoscut în mod manifest. 2) A face să se manifeste; a exterioriza. /<fr. manifester (Sursa: NODEX )
MANIFESTÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) vădi, a (se) arăta, a (se) face cunoscut. ♦ A (se) da (fără voie) pe față, a (se) trăda. 2. intr. A participa la o manifestație, a face o manifestație. [P.i. (1) manifést și (2) -tez, 3,6 -tă. / < fr. manifester, cf. lat. manifestare]. (Sursa: DN )
MANIFESTÁ vb. 1. tr., refl. a (se) vădi, a (se) face cunoscut, a(-și) exterioriza (prin vorbe, fapte, acțiuni) gânduri, sentimente etc. II. intr. a participa la o manifestație, a demonstra. (< fr. manifester, lat. manifestare) (Sursa: MDN )
MANIFESTÁ vb. 1. a arăta, a demonstra, a dovedi, a vădi. (~ reale aptitudini pentru ...) 2. v. acuza. 3. v. exterioriza. 4. a afirma, a arăta, a exprima. (Își ~ dorința de a...) 5. a demonstra. (Masele ~ pentru ...) 6. (fig.) a se traduce. (Fenomenul se ~ prin apariția unui flux.) (Sursa: Sinonime )
A manifesta ≠ a masca, a tăinui (Sursa: Antonime )
manifestá (a exprima, a arăta un sentiment, o tendință, a (se) face cunoscut) vb., ind. prez. 3 sg. și pl. maniféstă (Sursa: Ortografic )
manifest adjectiv | masculin | feminin | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | manifest | manifestul | manifestă | manifesta | plural | manifești | manifeștii | manifeste | manifestele | genitiv-dativ | singular | manifest | manifestului | manifeste | manifestei | plural | manifești | manifeștilor | manifeste | manifestelor | vocativ | singular | — | — | plural | — | — | manifesta (1 -stez) verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) manifesta | manifestare | manifestat | manifestând | singular | plural | manifestează | manifestați | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | manifestez | (să) manifestez | manifestam | manifestai | manifestasem | a II-a (tu) | manifestezi | (să) manifestezi | manifestai | manifestași | manifestaseși | a III-a (el, ea) | manifestează | (să) manifesteze | manifesta | manifestă | manifestase | plural | I (noi) | manifestăm | (să) manifestăm | manifestam | manifestarăm | manifestaserăm, manifestasem* | a II-a (voi) | manifestați | (să) manifestați | manifestați | manifestarăți | manifestaserăți, manifestaseți* | a III-a (ei, ele) | manifestează | (să) manifesteze | manifestau | manifestară | manifestaseră | * Formă nerecomandată manifesta (1 -st) verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) manifesta | manifestare | manifestat | manifestând | singular | plural | manifestă | manifestați | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | manifest | (să) manifest | manifestam | manifestai | manifestasem | a II-a (tu) | manifești | (să) manifești | manifestai | manifestași | manifestaseși | a III-a (el, ea) | manifestă | (să) manifeste | manifesta | manifestă | manifestase | plural | I (noi) | manifestăm | (să) manifestăm | manifestam | manifestarăm | manifestaserăm, manifestasem* | a II-a (voi) | manifestați | (să) manifestați | manifestați | manifestarăți | manifestaserăți, manifestaseți* | a III-a (ei, ele) | manifestă | (să) manifeste | manifestau | manifestară | manifestaseră | * Formă nerecomandată
|