MÁNTĂ, mante, s. f. (Înv.) Mantie. – Din fr. mante. (Sursa: DEX '98 )

MÁNTĂ s.f. Pelerină lungă și largă care se purta peste celelalte haine; mantie. [< fr. mante]. (Sursa: DN )

MÁNTĂ s. f. pelerină lungă și largă purtată peste celelalte haine; mantie. (< fr. mante) (Sursa: MDN )

MÁNTĂ s. v. mantie. (Sursa: Sinonime )

mántă s. f., g.-d. art. mántei; pl. mánte (Sursa: Ortografic )