MARAMUREȘEÁN, -Ă, maramureșeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Maramureșului sau este originară de acolo; moroșan. 2. Adj. Care aparține Maramureșului sau maramureșenilor (1), privitor la Maramureș sau la maramureșeni, originar din Maramureș. – Maramureș (n. pr.) + suf. -ean. (Sursa: DEX '98 )

MARAMUREȘEÁN s., adj. 1. s. (reg.) moroșan. 2. adj. (reg.) moroșenesc. (Sursa: Sinonime )

maramureșeán s. m., adj. m. mureșean (Sursa: Ortografic )

MARAMUREȘEÁN1 ~eánă (~éni, ~éne) Care aparține Maramureșului sau populației lui; din Maramureș. /Maramureș n. pr. + suf. ~ean (Sursa: NODEX )

MARAMUREȘEÁN2 ~eánă (~éni, ~éne) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Maramureșului sau este originară din Maramureș. /Maramureș n. pr. + suf. ~ean (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
maramureșean   substantiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular maramureșean maramureșeanul maramureșea maramureșeana
plural maramureșeni maramureșenii maramureșene maramureșenele
genitiv-dativ singular maramureșean maramureșeanului maramureșene maramureșenei
plural maramureșeni maramureșenilor maramureșene maramureșenelor
vocativ singular
plural