MARCÁT1 s. n. Acțiunea de a marca și rezultatul ei; marcare, marcaj. – V. marca. (Sursa: DEX '98 )

MARCÁT2, -Ă, marcați, -te, adj. 1. Care poartă o marcă (1). ♦ (Despre obiecte de metal prețios) Care are imprimat semnul oficial de garanție a calității și a autenticității. ♦ (Despre greutăți) Prevăzut cu semnul oficial care garantează exactitatea măsurii indicate. ♦ (Despre căi de comunicație) Care este prevăzut cu marcaj. 2. Fig. (Despre abstracte) Care iese în evidență; accentuat, pronunțat, distinct, reliefat, nuanțat. – V. marca. (Sursa: DEX '98 )

ATOM MARCÁT s. v. trasor. (Sursa: Sinonime )

MARCÁT adj. 1. v. însemnat. (Vite ~.) 2. v. timbrat. 3. v. accentuat. 4. v. evident. (Sursa: Sinonime )

MARCÁT adj. v. clar, evident, flagrant, incontestabil, indiscutabil, izbitor, în-vederat, limpede, neîndoielnic, neîndo-ios, netăgăduit, pregnant, vădit, vizibil. (Sursa: Sinonime )

MARCÁT s. v. însemnare. (Sursa: Sinonime )

marcát s. n. (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
marca   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) marca marcare marcat marcând singular plural
marchea marcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) marchez (să) marchez marcam marcai marcasem
a II-a (tu) marchezi (să) marchezi marcai marcași marcaseși
a III-a (el, ea) marchea (să) marcheze marca marcă marcase
plural I (noi) marcăm (să) marcăm marcam marcarăm marcaserăm, marcasem*
a II-a (voi) marcați (să) marcați marcați marcarăți marcaserăți, marcaseți*
a III-a (ei, ele) marchea (să) marcheze marcau marca marcaseră
* Formă nerecomandată

marcat   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular marcat marcatul marca marcata
plural marcați marcații marcate marcatele
genitiv-dativ singular marcat marcatului marcate marcatei
plural marcați marcaților marcate marcatelor
vocativ singular
plural