MARÓ adj. invar. De culoarea castanei coapte; brun-roșcat, castaniu. ♦ (Substantivat, n.) Culoare brună-roșcată, castanie. – Din fr. marron. (Sursa: DEX '98 )

MARÓ adj. invar. Care are culoarea castanei coapte; de culoare brun-roșcată; cafeniu; castaniu. [Art. maroul] /<fr. marron (Sursa: NODEX )

MARÓ adj. invar. Cafeniu. ♦ s.n. Culoare brună-roșcată, cafenie. [< fr. marron]. (Sursa: DN )

MARÓ adj. inv., s. n. (de) culoarea castanei coapte; brun-roșcat, castaniu. (< fr. marron, it. marrone, germ. Marone) (Sursa: MDN )

MARÓ adj. invar. cafeniu, castaniu, (pop.) căcăniu. (De culoare ~.) (Sursa: Sinonime )

maró adj. invar. (Sursa: Ortografic )

maró s. n., art. maróul; (nuanțe) pl. maróuri (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
maro   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular maro maroul
plural marouri marourile
genitiv-dativ singular maro maroului
plural marouri marourilor
vocativ singular maroule
plural marourilor

mâră   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mâ mâra
plural
genitiv-dativ singular mâre mârei
plural
vocativ singular mâră, mâro
plural