|
MASTICÁ, mastichez, vb. I. Tranz. (Livr.) A mesteca1 alimente, substanțe etc. – Din fr. mastiquer, lat. masticare. (Sursa: DEX '98 )
MASTICÁ vb. I. tr. (Med.) A mesteca (alimentele în gură). [< fr. mastiquer, it., lat. masticare]. (Sursa: DN )
MASTICÁ vb. tr. a mesteca (alimente) în gură. (< fr. mastiquer, lat. masticare) (Sursa: MDN )
masticá vb., ind. prez. 1 sg. mastichéz, 3 sg. și pl. masticheáză (Sursa: Ortografic )
| mastica verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) mastica | masticare | masticat | masticând | singular | plural | | mastichează | masticați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | mastichez | (să) mastichez | masticam | masticai | masticasem | | a II-a (tu) | mastichezi | (să) mastichezi | masticai | masticași | masticaseși | | a III-a (el, ea) | mastichează | (să) masticheze | mastica | mastică | masticase | | plural | I (noi) | masticăm | (să) masticăm | masticam | masticarăm | masticaserăm, masticasem* | | a II-a (voi) | masticați | (să) masticați | masticați | masticarăți | masticaserăți, masticaseți* | | a III-a (ei, ele) | mastichează | (să) masticheze | masticau | masticară | masticaseră | * Formă nerecomandată | mastică substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | mastică | mastica | | plural | mastici | masticile | | genitiv-dativ | singular | mastici | masticii | | plural | mastici | masticilor | | vocativ | singular | mastică, mastico | | plural | masticilor | |