|
MATUFÍ vb. IV. v. matofi. (Sursa: DEX '98 )
matufí v. matofi (Sursa: Ortografic )
| matufi verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) matufi | matufire | matufit | matufind | singular | plural | | matufește | matufiți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | matufesc | (să) matufesc | matufeam | matufii | matufisem | | a II-a (tu) | matufești | (să) matufești | matufeai | matufiși | matufiseși | | a III-a (el, ea) | matufește | (să) matufească | matufea | matufi | matufise | | plural | I (noi) | matufim | (să) matufim | matufeam | matufirăm | matufiserăm, matufisem* | | a II-a (voi) | matufiți | (să) matufiți | matufeați | matufirăți | matufiserăți, matufiseți* | | a III-a (ei, ele) | matufesc | (să) matufească | matufeau | matufiră | matufiseră | * Formă nerecomandată
|