MAȘINÁ vb. I. tr. (Rar) A unelti, a complota. [< fr. machiner, cf. lat. machinari]. (Sursa: DN )

MAȘINÁ vb. tr. a unelti, a complota. (< fr. machiner) (Sursa: MDN )

MAȘINÁ, mașinez, vb. I. Intranz. (Rar) A unelti, a complota. – Fr. machiner. (Sursa: DLRM )

MAȘINÁ vb. v. complota, conjura, conspira, unelti. (Sursa: Sinonime )

Declinări/Conjugări
mașina   verb
Surse flexiune: DLRM '58
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) mașina mașinare mașinat mașinând singular plural
mașinea mașinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) mașinez (să) mașinez mașinam mașinai mașinasem
a II-a (tu) mașinezi (să) mașinezi mașinai mașinași mașinaseși
a III-a (el, ea) mașinea (să) mașineze mașina mașină mașinase
plural I (noi) mașinăm (să) mașinăm mașinam mașinarăm mașinaserăm, mașinasem*
a II-a (voi) mașinați (să) mașinați mașinați mașinarăți mașinaserăți, mașinaseți*
a III-a (ei, ele) mașinea (să) mașineze mașinau mașina mașinaseră
* Formă nerecomandată

mașină   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mași mașina
plural mașini mașinile
genitiv-dativ singular mașini mașinii
plural mașini mașinilor
vocativ singular mașină, mașino
plural mașinilor