MAȘÍNĂ, mașini, s. f. 1. Sistem tehnic alcătuit din piese cu mișcări determinate, care transformă o formă de energie în altă formă de energie sau în lucru mecanic util; p. restr. dispozitiv, instrument, aparat; mecanism, mașinărie. ◊ Mașină-unealtă = mașină de lucru care prelucrează materiale prin operații mecanice. 2. Locomotivă. 3. Autovehicul, automobil. 4. Sobă de bucătărie, care servește la pregătirea mâncării. 5. Fig. (De obicei urmat de determinări) Ansamblu de mijloace folosite într-un anumit scop (reprobabil). 6. Epitet dat unui om care lucrează mult și cu mișcări automate, mecanice. – Din fr. machine, germ. Maschine. (Sursa: DEX '98 )

MAȘÍNĂ ~i f. 1) Sistem tehnic constând din piese ce funcționează coordonat, transformând o formă de energie în alta sau efectuând un lucru mecanic util. ◊ ~-agricolă mașină folosită în agricultură. ~-unealtă mașină echipată cu scule pentru așchiere, forfecare, tăiere sau pentru deformare plastică. ~ electrică mașină care transformă energia electrică în energie mecanică și invers. ~ de calcul (sau de calculat) mijloc tehnic de mecanizare sau de automatizare a operațiilor de calcul și de prelucrare a informației, care poate fi acționat manual, electric sau electronic. 2) Orice mecanism (cu motor) sau dispozitiv, instrument (mecanic) ce efectuează un lucru util. ~ de spălat. ~ de cusut. ~ de scris. ~ de gătit. 3) Autovehicul pentru transportul de persoane și materiale; automobil. 4) Vehicul de cale ferată pentru remorcarea vagoanelor; locomotivă. 5) fig. Ansamblu complex de mijloace folosite într-un anumit scop (reprobabil). ~ de stat. [G.-D. mașinii] /<fr. machine, germ. Maschine (Sursa: NODEX )

MAȘÍNĂ s.f. 1. Sistem tehnic format din piese cu anumite mișcări, care transformă o formă de energie în altă formă de energie; dispozitiv, aparat, instrument format din mai multe piese, care este pus în mișcare de o forță în scopul obținerii anumitor efecte. 2. Nume dat unor sisteme tehnice puse în mișcare prin diferite feluri de motoare: a) locomotivă; b) batoză; c) automobil. 3. (Pop.) Mașinărie; mecanism. [Var. machină s.f. / < fr. machine, cf. lat. machina]. (Sursa: DN )

MAȘÍNĂ s. f. 1. sistem tehnic format din organe și mecanisme cu anumite mișcări, care transformă o formă de energie în alta. 2. sistem de mecanisme destinat determinării unor mărimi fizice. ◊ (p. restr.) dispozitiv, aparat, instrument. 3. automobil. ◊ locomotivă. ◊ batoză. (< fr. machine, germ. Maschine) (Sursa: MDN )

MAȘÍNĂ s. 1. v. automobil. 2. v. locomotivă. 3. mașină de calcul v. calculator. 4. mașină de cules v. monotaster. 5. aparat. (~ de bărbierit.) 6. sobă, (prin Transilv. și Olt.) plat, (Bucov., Transilv., Ban. și Olt.) șparhat. (~ de gătit.) 7. mașină de spirt v. spirtieră. 8. mașină infernală = bombă. (Sursa: Sinonime )

MAȘÍNĂ s. v. batoză, chibrit, fabrică, mașinărie, mecanism, treierătoare, uzină. (Sursa: Sinonime )

mașínă (mașíni), s. f. – 1. Sistem tehnic. – 2. Automobil. – 3. Primus, spirtieră. – Var. (înv.) ma(c)hină. Mr. machină, megl. mașină. Fr. machine și anterior (sec. XVIII) din lat. machina. – Der. mașinal (var. înv. machinal),adj. (mecanic), din fr. machinal; mașinalicește, adv., după fr. machinalement; mașinărie, s. f. (mecanism), din fr. machinerie; mașinist, s. m. (mecanic); mașinism, s. n. A mașina, vb., din fr. machiner este un galicism. (Sursa: DER )

mașínă s. f., g.-d. art. mașínii; pl. mașíni (Sursa: Ortografic )

mașínă-uneáltă s. f., g.-d. art. mașínii-unélte; pl. mașíni-unélte (Sursa: Ortografic )