MENINGÍTĂ, meningite, s. f. Boală (infecțioasă) care constă în inflamarea meningelor și care se manifestă prin dureri de cap, vărsături, înțepenirea cefei, febră. – Din fr. méningite. (Sursa: DEX '98 )

MENINGÍTĂ f. Boală infecțioasă constând în inflamația meningelor. /<fr. meningite (Sursa: NODEX )

MENINGÍTĂ s.f. Inflamație infecțioasă a meningelor. [< fr. méningite]. (Sursa: DN )

MENINGÍTĂ s. f. inflamație (infecțioasă) a meningelor. (< fr. méningite) (Sursa: MDN )

meningítă s. f., pl. meningíte (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
meningită   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular meningi meningita
plural meningite meningitele
genitiv-dativ singular meningite meningitei
plural meningite meningitelor
vocativ singular meningită, meningito
plural meningitelor