|
MÉSTECĂ, mesteci, s. f. (Bot.; reg.) Răsfug. [Var.: méstec s. m.] – Din mesteca1. (Sursa: DEX '98 )
MÉSTECĂ s. v. răsfug. (Sursa: Sinonime )
méstecă1, s.f. (pop.) 1. rășină de brad, galbenă și dulce, care se mestecă sau se mănâncă. 2. pastă de chițion. (Sursa: DAR )
méstecă2, mésteci, s.f. (reg.) 1. boală contagioasă a oilor și caprelor, care le oprește secreția laptelui; răsfugă. 2. boală contagioasă la om și animale; răsfugă, dalac, bubă-neagră, cărbune, antrax. 3. plantă erbacee cu flori galbene folosită ca medicament împotriva bolilor amintite; răsfug. (Sursa: DAR )
méstecă s. f. /méstec s. m., pl. mésteci (Sursa: Ortografic )
| mesteca verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) mesteca | mestecare | mestecat | mestecând | singular | plural | | mestecă | mestecați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | mestec | (să) mestec | mestecam | mestecai | mestecasem | | a II-a (tu) | mesteci | (să) mesteci | mestecai | mestecași | mestecaseși | | a III-a (el, ea) | mestecă | (să) mestece | mesteca | mestecă | mestecase | | plural | I (noi) | mestecăm | (să) mestecăm | mestecam | mestecarăm | mestecaserăm, mestecasem* | | a II-a (voi) | mestecați | (să) mestecați | mestecați | mestecarăți | mestecaserăți, mestecaseți* | | a III-a (ei, ele) | mestecă | (să) mestece | mestecau | mestecară | mestecaseră | * Formă nerecomandată | mestecă substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | mestecă | mesteca | | plural | mesteci | mestecile | | genitiv-dativ | singular | mesteci | mestecii | | plural | mesteci | mestecilor | | vocativ | singular | mestecă, mesteco | | plural | mestecilor | |