MIÁRȚĂ, miarțe, s. f. (Pop.) Ființă pipernicită; stârpitură. [Pl. și: mierțe] – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )
miárță s. f. (sil. miar-), g.-d. art. miárței/ miérței; pl. miárțe/miérțe (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
miarță (pl. miarțe)   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular miarță miarța
plural miarțe miarțele
genitiv-dativ singular miarțe miarței
plural miarțe miarțelor
vocativ singular miarță, miarțo
plural miarțelor