|
MIELUȘEÁ s. v. mioară. (Sursa: Sinonime )
mielușeá/mielușícă s. f., art. mielușeáua/mielușíca, g.-d. art. mielușélei; pl. mielușéle (Sursa: Ortografic )
| mielușea substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | mielușea, mielușică | mielușeaua, mielușica | | plural | mielușele | mielușelele | | genitiv-dativ | singular | mielușele | mielușelei | | plural | mielușele | mielușelelor | | vocativ | singular | mielușea, mielușică, mielușico | | plural | mielușelelor | | mielușel substantiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | mielușel | mielușelul | mielușea, mielușică | mielușeaua, mielușica | | plural | mielușei | mielușeii | mielușele | mielușelele | | genitiv-dativ | singular | mielușel | mielușelului | mielușele | mielușelei | | plural | mielușei | mielușeilor | mielușele | mielușelelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |