MIELUȘÉL, -EÁ, -ÍCĂ, mielușei, -ele, subst. 1. S. m. și f. Diminutiv al lui miel; mieluș, mielușor, mieluț. 2. S. m. pl. Ninsoare în formă de mici particule sferice; ploaie cu gheață. – Miel + suf. -ușel. (Sursa: DEX '98 )

MIELUȘÉL ~éi m. (diminutiv de la miel) la pl. Ninsoare în formă de părticele sferice mici; ploaie cu gheață. /miel + suf. ~ușel (Sursa: NODEX )

MIELUȘEÁ s. v. mioară. (Sursa: Sinonime )

MIELUȘÉL s. v. mieluț. (Sursa: Sinonime )

MIELUȘÉL s. v. papanaș. (Sursa: Sinonime )

mielușeá/mielușícă s. f., art. mielușeáua/mielușíca, g.-d. art. mielușélei; pl. mielușéle (Sursa: Ortografic )

mielușél s. m., pl. mielușéi, art. mielușéii (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
mielușea   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mielușea, mieluși mielușeaua, mielușica
plural mielușele mielușelele
genitiv-dativ singular mielușele mielușelei
plural mielușele mielușelelor
vocativ singular mielușea, mielușică, mielușico
plural mielușelelor

mielușel   substantiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mielușel mielușelul mielușea, mieluși mielușeaua, mielușica
plural mielușei mielușeii mielușele mielușelele
genitiv-dativ singular mielușel mielușelului mielușele mielușelei
plural mielușei mielușeilor mielușele mielușelelor
vocativ singular
plural