« Back
MIEZ s. 1. v. centru. 2. (reg.) sâmbure. (~ de nucă.) 3. centru, mijloc, (fig.) buric, inimă. (În ~ul pământului.) 4. v. toi. 5. (BIS.) miezul păresimilor = (reg.) tândala (art.). (Sursa: Sinonime )
MIEZ s. v. conținut, esență, fond, materie. (Sursa: Sinonime )
miez s. n./ s. m., (tehn.) pl. n. miézuri/(părți comestibile la nuci) m. miezi (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
miez (pl. -i)   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular miez miezul
plural miezi miezii
genitiv-dativ singular miez miezului
plural miezi miezilor
vocativ singular —
plural —

miez (pl. -ji)   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular miez miezul
plural mieji miejii
genitiv-dativ singular miez miezului
plural mieji miejilor
vocativ singular —
plural —

miez (pl. -uri)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular miez miezul
plural miezuri miezurile
genitiv-dativ singular miez miezului
plural miezuri miezurilor
vocativ singular —
plural —