MIOREÁ, miorele, s. f. Mioriță. [Pr.: mi-o-] – Mioară + suf. -ea. (Sursa: DEX '98 )
MIOREÁ s. (ZOOL.) mioriță. (~ laie.) (Sursa: Sinonime )
mioreá/miorícă s. f. (sil. mi-o-), g.-d. art. miorélei; pl. mioréle (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
miorea   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular miorea, miorică mioreaua, miorica
plural miorele miorelele
genitiv-dativ singular miorele miorelei
plural miorele miorelelor
vocativ singular miorea, miorică, miorico
plural miorelelor