MIORLĂÍ, miórlăi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre pisici) A mieuna. 2. Intranz. și refl. Fig. (Depr.) A vorbi, a plânge cu glas subțire și tânguitor; a (se) smiorcăi. [Var.: (reg.) mierlăi, miorlâí vb. IV] – Din miorlau. (Sursa: DEX '98 )
A MIORLĂÍ miórlăi intranz. 1) (despre pisici) A scoate sunete prelungi, caracteristice speciei; a mieuna. 2) fig. fam. (despre persoane) A cânta prost. 3) fig. fam. (mai ales despre copii) A plânge prefăcut, trăgând repetat și zgomotos aerul pe nas; a se smiorcăi; a se sclifosi. 4) fig. peior. A vorbi cu glas subțire și tânguitor. /Din miorlau (Sursa: NODEX )
A SE MIORLĂÍ mă miórlăi intranz. fam. (despre persoane) A vorbi întruna despre neplăcerile proprii, căutând să trezească milă. /Din miorlau (Sursa: NODEX )
MIORLĂÍ vb. v. mieuna. (Sursa: Sinonime )
MIORLĂÍ vb. v. miorcăi, plânge, smiorcăi. (Sursa: Sinonime )
miorlăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. miórlăie, imperf. 3 sg. miorlăiá (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
miorlăi   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) miorlăi miorlăire miorlăit miorlăind singular plural
miorlăie miorlăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) miorlăi (să) miorlăi miorlăiam miorlăii miorlăisem
a II-a (tu) miorlăi (să) miorlăi miorlăiai miorlăiși miorlăiseși
a III-a (el, ea) miorlăie (să) miorlăie miorlăia miorlăi miorlăise
plural I (noi) miorlăim (să) miorlăim miorlăiam miorlăirăm miorlăiserăm, miorlăisem*
a II-a (voi) miorlăiți (să) miorlăiți miorlăiați miorlăirăți miorlăiserăți, miorlăiseți*
a III-a (ei, ele) miorlăie (să) miorlăie miorlăiau miorlăiră miorlăiseră
* Formă nerecomandată