MOȚ2, MOÁȚĂ, moți, moațe, s. m. și f. Român din Munții Apuseni; moțogan. – Cf. moț1. (Sursa: DEX '98 )
MOȚ3 ~i m. Nume dat românilor din Munții Apuseni. /cf. moț (Sursa: NODEX )
MOȚ s. (reg.) moțogan. (~ din Apuseni.) (Sursa: Sinonime )
moț (persoană) s. m., pl. moți (Sursa: Ortografic )
moț (persoană) substantiv | masculin | feminin | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | moț | moțul | moață | moața | plural | moți | moții | moațe | moațele | genitiv-dativ | singular | moț | moțului | moațe | moaței | plural | moți | moților | moațe | moațelor | vocativ | singular | — | — | plural | — | — | moț (smoc, vârf) substantiv neutru | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | moț | moțul | plural | moțuri | moțurile | genitiv-dativ | singular | moț | moțului | plural | moțuri | moțurilor | vocativ | singular | — | plural | — | moț (fundă, bigudiu) substantiv neutru | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | moț | moțul | plural | moațe | moațele | genitiv-dativ | singular | moț | moțului | plural | moațe | moațelor | vocativ | singular | — | plural | — |
|