|
MOCHÉTĂ, mochete, s. f. Țesătură plușată, cu bătătură de in sau de cânepă și cu urzeală de lână, folosită pentru covoare; bucată din acest fel de țesătură, care acoperă (de obicei) toată suprafața podelei. – Din fr. moquette. (Sursa: DEX '98 )
MOCHÉTĂ ~e f. Țesătură plușată, folosită pentru confecționarea covoarelor sau la tapițarea mobilei. /<fr. moquette (Sursa: NODEX )
MOCHÉTĂ s.f. Stofă plușată, făcută din fire de lână și de in sau cânepă, întrebuințată la fabricarea covoarelor sau la capitonarea mobilelor. [Var. mochet s.n. / < fr. moquette]. (Sursa: DN )
MOCHÉTĂ s. f. țesătură plușată, din fire de lână și de in sau cânepă, folosită drept covor sau la capitonarea mobilelor. (< fr. moquette) (Sursa: MDN )
mochétă s. f., pl. mochéte (Sursa: Ortografic )
| mocheta verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) mocheta | mochetare | mochetat | mochetând | singular | plural | | mochetează | mochetați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | mochetez | (să) mochetez | mochetam | mochetai | mochetasem | | a II-a (tu) | mochetezi | (să) mochetezi | mochetai | mochetași | mochetaseși | | a III-a (el, ea) | mochetează | (să) mocheteze | mocheta | mochetă | mochetase | | plural | I (noi) | mochetăm | (să) mochetăm | mochetam | mochetarăm | mochetaserăm, mochetasem* | | a II-a (voi) | mochetați | (să) mochetați | mochetați | mochetarăți | mochetaserăți, mochetaseți* | | a III-a (ei, ele) | mochetează | (să) mocheteze | mochetau | mochetară | mochetaseră | * Formă nerecomandată | mochetă substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | mochetă | mocheta | | plural | mochete | mochetele | | genitiv-dativ | singular | mochete | mochetei | | plural | mochete | mochetelor | | vocativ | singular | mochetă, mocheto | | plural | mochetelor | |