« Back
MOCHETÁ, mochetez, vb. I. Tranz. A acoperi podeaua unei camere cu mochetă. – Din mochetă. (Sursa: DEX '98 )
MOCHETÁ vb. tr. a acoperi podeaua unei camere cu mochetă. (< mochetă) (Sursa: MDN )
mochetá vb., ind. prez. 1 sg. mochetéz, 3 sg. și pl. mocheteáză (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
mocheta   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) mocheta mochetare mochetat mochetând singular plural
mochetează mochetați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) mochetez (să) mochetez mochetam mochetai mochetasem
a II-a (tu) mochetezi (să) mochetezi mochetai mochetași mochetaseși
a III-a (el, ea) mochetează (să) mocheteze mocheta mochetă mochetase
plural I (noi) mochetăm (să) mochetăm mochetam mochetarăm mochetaserăm, mochetasem*
a II-a (voi) mochetați (să) mochetați mochetați mochetarăți mochetaserăți, mochetaseți*
a III-a (ei, ele) mochetează (să) mocheteze mochetau mochetară mochetaseră
* Formă nerecomandată

mochetă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mochetă mocheta
plural mochete mochetele
genitiv-dativ singular mochete mochetei
plural mochete mochetelor
vocativ singular mochetă, mocheto
plural mochetelor