MOCHÉTĂ, mochete, s. f. Țesătură plușată, cu bătătură de in sau de cânepă și cu urzeală de lână, folosită pentru covoare; bucată din acest fel de țesătură, care acoperă (de obicei) toată suprafața podelei. – Din fr. moquette. (Sursa: DEX '98 )

MOCHÉTĂ s.f. Stofă plușată, făcută din fire de lână și de in sau cânepă, întrebuințată la fabricarea covoarelor sau la capitonarea mobilelor. [Var. mochet s.n. / < fr. moquette]. (Sursa: DN )

MOCHÉTĂ s. f. țesătură plușată, din fire de lână și de in sau cânepă, folosită drept covor sau la capitonarea mobilelor. (< fr. moquette) (Sursa: MDN )

mochétă s. f., pl. mochéte (Sursa: Ortografic )

MOCHETÁ, mochetez, vb. I. Tranz. A acoperi podeaua unei camere cu mochetă. – Din mochetă. (Sursa: DEX '98 )

MOCHÉTĂ ~e f. Țesătură plușată, folosită pentru confecționarea covoarelor sau la tapițarea mobilei. /<fr. moquette (Sursa: NODEX )

MOCHETÁ vb. tr. a acoperi podeaua unei camere cu mochetă. (< mochetă) (Sursa: MDN )

mochetá vb., ind. prez. 1 sg. mochetéz, 3 sg. și pl. mocheteáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
mocheta   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) mocheta mochetare mochetat mochetând singular plural
mochetea mochetați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) mochetez (să) mochetez mochetam mochetai mochetasem
a II-a (tu) mochetezi (să) mochetezi mochetai mochetași mochetaseși
a III-a (el, ea) mochetea (să) mocheteze mocheta mochetă mochetase
plural I (noi) mochetăm (să) mochetăm mochetam mochetarăm mochetaserăm, mochetasem*
a II-a (voi) mochetați (să) mochetați mochetați mochetarăți mochetaserăți, mochetaseți*
a III-a (ei, ele) mochetea (să) mocheteze mochetau mocheta mochetaseră
* Formă nerecomandată

mochetă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular moche mocheta
plural mochete mochetele
genitiv-dativ singular mochete mochetei
plural mochete mochetelor
vocativ singular mochetă, mocheto
plural mochetelor