MOCĂÍ, mócăi, vb. IV. Intranz. și refl. (Pop. și fam.) 1. A lucra încet, fără spor; a (se) moșmondi, a (se) mocoși. 2. A pierde vremea cu nimicuri; a tândăli. [Prez. ind. și: mocăiesc] – Et. nec. Cf. moacă. (Sursa: DEX '98 )

A SE MOCĂI mă mócăi intranz. pop1) A lucra încet și fără spor; a migăli; a se mocoși; a bichiri. 2) A pierde timpul în zadar. /Orig. nec. (Sursa: NODEX )

MOCĂÍ vb. a migăli, a (se) mocoși, a (se) moșmondi, a (se) moșmoni, a (se) ticăi, (pop.) a tândăli, (reg.) a migoroși, a moșinci, a moșoi, a moșorogi, a motroși, a mușina, (prin Transilv.) a se mighiti, a (se) moșogăi, (fam.) a moși. (Ce tot ~ acolo?) (Sursa: Sinonime )

MOCĂÍ vb. v. ațipi, dormita, mocni, moțăi, picoti, piroti. (Sursa: Sinonime )

A se mocăi ≠ a se grăbi, a se pripi (Sursa: Antonime )

mocăí vb., ind. prez. 1 sg. mócăi/mocăiésc, 3 sg. și pl. mócăie/mocăiéște, imperf. 3 sg. mocăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. mócăie/mocăiáscă; ger. mocăínd (Sursa: Ortografic )