|
MOLDOVENÍ vb. v. moldoveniza. (Sursa: Sinonime )
| moldovean substantiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | moldovean | moldoveanul | moldoveană | moldoveana | | plural | moldoveni | moldovenii | moldovene | moldovenele | | genitiv-dativ | singular | moldovean | moldoveanului | moldovene | moldovenei | | plural | moldoveni | moldovenilor | moldovene | moldovenelor | | vocativ | singular | moldovene, moldoveanule | moldoveano | | plural | moldovenilor | moldovenelor | | moldoveni verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) moldoveni | moldovenire | moldovenit | moldovenind | singular | plural | | moldovenește | moldoveniți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | moldovenesc | (să) moldovenesc | moldoveneam | moldovenii | moldovenisem | | a II-a (tu) | moldovenești | (să) moldovenești | moldoveneai | moldoveniși | moldoveniseși | | a III-a (el, ea) | moldovenește | (să) moldovenească | moldovenea | moldoveni | moldovenise | | plural | I (noi) | moldovenim | (să) moldovenim | moldoveneam | moldovenirăm | moldoveniserăm, moldovenisem* | | a II-a (voi) | moldoveniți | (să) moldoveniți | moldoveneați | moldovenirăți | moldoveniserăți, moldoveniseți* | | a III-a (ei, ele) | moldovenesc | (să) moldovenească | moldoveneau | moldoveniră | moldoveniseră | * Formă nerecomandată |